România trebuie să se alinieze eforturilor europene de combatere a schimbărilor climatice și de reducere a emisiilor de carbon. Dar, concomitent eforturilor de tranzitie, Romania trebuie să știe cum să nu-și ignore contextul intern și punctul ei de plecare pe acest drum. Mai simplu: țara noastră trebuie să-și creeze și să-și gestioneze pașii de așa natură încât să nu-și piardă din vedere interesul național, din punct de vedere social, economic și energetic. Doar astfel vom putea face din tranziția energetică o reală oportunitate de dezvoltare economică.
Acestea sunt premisele discuțiilor purtate în cea de a 2-a parte a emisiunii Noua Economie, găzduită de Adrian Măniuțiu, care i-a avut drept invitați pe Cristian Păun, Profesor la Academia de Studii Economice București, Raluca Covrig, Directorul de Afaceri Publice Federația Patronală Petrol și Gaze și Cătălin Niță, Secretar general Federația Patronală de Petrol și Gaze.
Vă invităm să urmăriți înregistrarea integrală aici:
PRINCIPALELE SUBIECTE
- Sistemul energetic și reindustrializarea
- Investiții și dezvoltare de noi tehnologii
- Rolul gazelor în tranziția verde
- Analiza declarațiilor COP28
- România și investițiile în energia nucleară
- Exportul de amprentă de carbon
- Curentul electric din surse verzi și echilibrarea sistemului energetic
- Necesitatea de a ne dezvolta industria, în condițiile tranziției energetice
- CCS. Decarbonizarea și menținerea industriei
- Hidrogenul – exploatarea potențialului și beneficiile
- Stabilitatea politică și cadrul legislativ – necesare pentru tranziția energetică
Sectorul energetic – situația actuală
Industria din România trebuie să fie susținută de un sector energetic echilibrat, care să ofere energie la un preț foarte bun, fără puseuri majore de preț. Importanța acestui sector este încă insuficient înțeleasă: am putea să câștigăm competitivitate dacă accelerăm proiectele din zona energetică.
Green Deal are premise corecte, care ne ajută: trebuie să găsim o sursă de energie care să polueze mai puțin. Dar, noi avem o soluție de tranziție pe care nu trebuie să „o punem pe butuci”: gazele naturale.
O altă situație de rezolvat în ceea ce privește sistemul energetic din România este că nu avem o soluție clară pentru populație: nu știm dacă vrem să extindem rețeaua de gaz sau să „electrificăm” consumul domestic.
Sistemul energetic este un barometru pentru România: reindustiralizarea economiei „bate pasul pe loc”, iar consumul de energie o demonstrează, industria consumând în prezent cât consumatorii casnici.
Tehnologiile de decarbonizare – viitorul energiei
În contextul tranziției energetice, multe companii românești își îndreaptă atenția către tehnologii utile decarbonizării, cum sunt tehnologiile pe hidrogen, CCS – ce presupune captarea, transportul și stocarea dioxidului de carbon-, precum și energia geotermală. Nu este vorba despre tehnologia geotermală clasică, ci de closed loop system. România poate folosi cunoștințele sectorului de petrol și gaze pentru a exploata această sursă regenerabilă, prin foraje la adâncimi foarte mari pentru a accesa căldura magmei. Este un exemplu ce demonstrează că sectorul de gaze reprezintă un partener esențial pentru tranziție.
Pentru implementarea acestor tehnologii, este nevoie de un cadru legislativ și, de asemenea, de dezvoltarea unui „ecosistem” investițional.
Gazele naturale și tranziția energetică
Gazele naturale vor juca în continuare un rol important în România și Europa, chiar dacă utilitatea gazului a fost pusă, temporar, sub semnul întrebării în contextul războiului din Ucraina. Această situație a dus la privarea Europei de aprovizionarea cu gaze naturale la un preț accesibil. Totuși, fiecare țară își produce energie din sursa pe care o are la îndemână, pentru costuri cât mai reduse. Norocul nostru este că avem gaz și o tradiție consolidată în cei 115 ani de exploatare continuă. Economia noastră este bazată pe gaz. Pentru România, nu va fi o problemă să dezvolte gazul în continuare- avem cu cine, știm cum și avem resurse.
De asemenea, gazele naturale sunt compatibile cu tehnologiile verzi, pe care industria gazelor le poate susține prin investiții.
COP28: cât de pregatită este omenirea să renunțe la combustibilii fosili?
Scăderea rolului combustibililor fosili este inevitabilă, ca urmare a tranziției, iar soluțiile post-petrol pentru țările producătoare sunt investițiile în alte tehnologii, așa cum a reușit, cu succes, Norvegia, un drum pe care ar trebui să-l urmeze și România.
Una dintre componentele de interes pentru România la COP28 a fost Net Zero Nuclear Initiative, la care țara noastră a aderat; este de reținut că până în 2050 România își propune să-și tripleze capacitatea nucleară. De asemenea, România a devenit parte a International Solar Alliance, având drept obiectiv producția a mai mult de 8 GW prin energie solară.
Energie verde sau industrie? Dihotomia pe care ar trebui s-o anulăm
România va ajunge în situația unei supraproducții de curent electric din surse verzi. Încă de acum 5 ani mixul nostru energetic era echilibrat, favorabil producției de energie verde. Rămâne problema echilibrării sistemului energetic, pentru situațiile în care, din motive meteo, este sistată producția de regenerabile.
România se află la un punct T0 în ceea ce privește industria, deoarece țara noastră nu are o industrie nocivă și să află în situația favorabilă de a putea crea o industrie „verde”, prin implementarea unor tehnologii moderne.
România are acum 0,22% din amprenta de carbon globală, pe când Polonia are de 4 ori mai mult datorită producției industriale mai puternice. Problema nu este să înverzim accelerat energia, ci să dezvoltăm industria.
Resursele pe care le avem ne-ar putea permite să dezvoltăm, spre exemplu, industria petrochimică, producătoare de îngrășăminte, materiale plastice etc., produse pe care în general le importăm și pe care le-am putea obține în condiții favorabile mediului.
CCS. Soluția pentru industriile hard to abate (cu emisii intense de carbon)
Dincolo de crearea unei industrii moderne, este important să asigurăm dezvoltarea unor industrii capabile să ofere materiale verzi, cu amprentă de carbon cât mai redusă sau zero.
De asemenea, anumite sectoare industriale (metalurgică, producătoare de ciment etc.) au emisii ridicate de carbon, iar implementarea unei tehnologii cum e CCS (captarea și stocarea carbonului) ar permite ca acestea să-și mențină competitivitatea.
Aceste industrii realizează deja captarea carbonului. În ceea ce privește partea de transport și de stocare, s-au făcut pași către realizarea cadrului legislativ, prin crearea unui dialog industrie-autorități. Scopul este ca acest dialog să se fructifice printr-o propunere ce urmează să fie trimisă către decidenți.
În condițiile dezvoltării acestei tehnologii, România ar putea deveni exportatoare de certificate verzi. De asemenea, CCS acesta ar putea fi un argument puternic pentru a determina relocarea unor companii în țară, oferindu-le posibilitatea de decarbonizare a activității.
În afară de legislație, avem nevoie de acceptanță socială. Pentru aceasta, este necesar ca publicul să fie informat privitor la beneficiile CCS: aer mai curat, industrie competitivă etc. În acest sens, există inclusiv inițiative privitoare la educație, la pregătirea resurselor umane. Deși modificarea curriculei este dificilă, motivele de optimism privesc mai ales programele masterale ale universităților de specialitate.
De asemenea, ar fi utile proiecte pilot funcționale și exemple de bune practici. În România, focusul este pe proiecte de stocare a carbonului mai ales onshore, pe uscat, datorită numeroaselor zăcăminte depletate existente, ce ar putea deveni zone de stocare. Dar, în viitor, un punct de interes ar putea fi și Marea Neagră, prin zăcămintele mature aflate în ape puțin adânci.
Hidrogenul și competitivitatea industriei
În România, se vehiculează tot mai des conceptul de Hydrogen Valley, adică zone în care s-ar putea produce hidrogen cu utilizare industrială, ce ne-ar putea permite să avem retehnologizarea unor producători importanți, condiție sine qua non pentru menținerea competitivității industriei.
În ceea ce privește hidrogenul, acesta se produce deja în România, mai ales ca fluid tehnologic, urmând ca în viitor acesta să fie produs și ca fluid energetic. Suntem ready din punctul de vedere al tehnologiei, existând companii de transport și din petrochimie companii care vizează dezvoltarea hidrogenului. Dar, în același timp, este necesar un proiect pilot real, din care să învățăm.
Rețeaua de distribuție de gaze este în dezvoltare și există posibilitatea ca aceasta să devină hydrogen ready.
Pentru România nu ar trebui să conteze culoarea hidrogenului fiind necesar ca țara noastră să-și folosească resursele de gaze naturale inclusiv la producerea acestui combustibil.
Realizarea unor parteneriate de tip public-privat ar putea să asigure o accelerare a producției de hidrogen, prin implicarea unor companii, dar și a unor autorități interesate de crearea unor sisteme de încălzire sau de transport decarbonizate.
