Și se pare că nu ne oprim?
De ce România se prezintă după 30 de ani ca o societate oarecum reformată, dar sărăcită și dezorganizată, dezindustrializată, cu o agricultură care abia acum trebuie pusă pe un drum normal de dezvoltare, cu instituții publice având importante și mari carențe, un stat capturat de grupurile de interese interne și externe, exploatat de acestea, incapabil să prevină explozia sărăciei și a corupției ?
Costul social este apreciabil: distrugerea fabricilor și pierderea locurilor de muncă, migrația șocantă în Occident, o sărăcie explozivă: 40% DIN SĂRACII EUROPEI SUNT ÎN ROMÂNIA, dar se consolidează și grupuri foarte restrânse dintre politicieni și interlopi, traficanți de droguri și carne vie care afișează o bogăție ostentativă.
Rezultatul: populația României este demoralizată și cel mai grăitor exemplu îl constituie faptul că la alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020 au luat parte puțin peste 31% din cetățenii cu drept de vot. Acest fapt denotă cu tărie neîncrederea în instituțiile publice și în politicieni și evident, o stare socială deteriorată.
Și te întrebi: Cum să se poată mai bine când în 30 de ani țara a fost administrată de 25 de prim-miniștrii și guvernele lor.
Ce ziceți Domnilor foști și actuali PREȘEDINŢI? Ce ziceți Domnilor foști și actuali lideri ai PARTIDELOR POLITICE PARLAMENTARE ?
PÂNĂ CÂND? Răspunsul vă aparține, dar, vă rog, nu mai întârziați prea mult.
Este adevărat că România este membră a NATO și UE. Dar acolo nu a intrat, ci a fost băgată din diverse interese pe care nu am știut sau nu am vrut să le folosim și în interes național pentru binele poporului român. Dacă nu este așa, de ce nu se văd efectele?
Dr. ec. Constantin Boștină,