România se află astăzi într-un moment de răscruce când vine vorba de gestionarea resurselor de apă, a producției interne de energie și a protecției populației împotriva fenomenelor extreme. În timp ce unele proiecte hidroenergetice au fost stopate sau amânate, realitatea ultimilor ani arată clar că nevoia de a finaliza aceste lucrări nu a fost niciodată mai urgentă.
Hidrocentrale începute și nefinalizate nu sunt doar șantiere abandonate, ci investiții publice valoroase, resurse energetice neexploatate și instrumente esențiale în lupta împotriva secetei și inundațiilor.
Demolarea sau finalizarea hidrocentralelor are costuri diferite pentru români.
Construcția hidrocentralelor nefinalizate a fost realizată din prețul cu energia electrică platită de consumatorii români. Astfel, în cei 38 de ani în medie de construcție a acestor hidrocentrale, considerând ponderea consumului de energie electrică medie a populației de 20%, estimăm că fiecare consumator casnic a achitat în medie cca 120 lei pentru a susține aceste lucrări.
Costurile pentru demolarea a 7 hidrocentrale sunt depedente de mulți factori — dimensiune, vechime, amplasare, mediul înconjurător, necesitatea remedierii mediului, sedimente, infrastructura etc. Plecând de la costurile demolărilor de astfel de amenajări hidrotehnice în SUA, pot sări la sute de milioane USD / hidrocentrală. Considerând costurile de demolare a hidrocentralelor și readucerea terenurilor la forma inițială, de cca 200 – 300 milioane USD/hidrocentrală, rezultă că pentru 7 hidrocentrale ar fi necesari cca 1.6 mld USD.
Astfel, în situația în care se va lua această hotărâre românii vor achita aceste sume, respectiv estimăm că fiecare consumator casnic ar achita în medie cca 160 lei pentru a demola aceste hidrocentrale. În același timp continuarea și finalizarea lucrărilor estimăm că ar determina achitarea în medie de 3,2 de lei de fiecare consumator în următorii 10 ani.
| Hidrocentrala | Anul începerii construcției | Putere (MW) | Bazinul hidrografic | Investiții (mld lei) | Grad de realizare (%) | Rest de investiții (mil lei) |
| Răstolița | 1989 | 35,3 | Mures | 1.45 | 93% | 0.15 |
| Bumbești–Livezeni | 2004 | 65,2 | Jiu | 0.8 | 98% | 0.07 |
| Surduc Siriu / Nehoiașu II | 1983 | 55 | Buzau | 0.8 | 85% | 0.31 |
| Pașcani | 1985 | 9,4 | Siret | 0.5 | 80% | 0.2 |
| Cerna–Belareca | 1981 | 14,7 | Caras | 0.32 | 80% | 0.24 |
| Cornetu–Avrig – Căineni | 1989 | 26,5 | Olt | 1.1 | 60% | 0.5 |
| Cerna–Motru–Tismana II – Baraj Vaja | 1975 | 8 | Tismana | 0.25 | 85% | 0.09 |
| Total | 214.,1 | 5.22 | 83% | 1.56 |
Sursa: conform documentelor Hidroelectrica / ministere / presei economice
Demolarea ar fi mult mai scumpă decât finalizarea lor, fiind necesară a fi plătită de fiecare român, iar sumele deja investite s-ar pierde definitiv.
Seceta din Moldova: hidrocentralele sunt partea lipsă din soluția pe termen lung
Regiunea Moldovei traversează cea mai gravă perioadă de secetă din ultimele decenii. În anul 2024:
- 306 localități au fost afectate de lipsa apei;
- 251 localități au raportat fântâni secate;
- Aproximativ 400.000 de persoane au fost afectate direct.
Aceste probleme nu mai sunt excepții, ci tendințe accelerate de schimbări climatice.
Hidrocentralele și lacurile de acumulare au un rol fundamental în combaterea secetei:
- reduc de 2–3 ori perioadele în care debitele râurilor scad la nivel critic;
- asigură cu apă localitățile în perioadele secetoase;
- permit menținerea unui debit minim ecologic;
- sprijină irigațiile în lunile de vară.
Prin finalizarea amenajărilor hidrotehnice din Moldova, volumul de apă stocabil ar crește cu peste 1 miliard m³ , ceea ce ar reduce efectele secetei hidrologice cu peste 60% .
Protecție împotriva inundațiilor: un argument ignorat prea des
Moldova nu suferă doar de lipsa apei, ci și de excesul ei. În ultimii 30 de ani:
- 25 de persoane au murit în urma inundațiilor;
- 8.857 de locuințe au fost afectate;
- 168 de case au fost complet distruse.
Lacurile de acumulare asociate hidrocentralelor nefinalizate ar reduce:
- vârful viiturilor cu 30–70% ,
- frecvența inundațiilor majore de 2–3 ori .
Acestea sunt valori care pot face diferența între o gospodărie măturată de ape și una protejată.
Mai mulți oameni la robinet, aceeași apă. România și-a extins rețeaua de apă fără resurse noi
România a triplat în ultimii 50 de ani numărul persoanelor raccordate la rețeaua publică de apă, însă această extindere masivă nu a fost însoțită de dezvoltarea unor surse noi de alimentare. Nu s-au construit acumulări sau baraje noi, iar în multe localități fântânile gospodăriilor răcordate au fost închise, reducând alternativele oamenilor. În aceste condiții, presiunea asupra surselor de apă existente crește semnificativ, iar sustenabilitatea sistemului devine tot mai incertă în lipsa realizării acumulărilor de apă.
| An | Persoane conectate | Ponderi din populație |
| 1970 | 5.656.762 | 30% |
| 1981 | 9.293.547 | 50% |
| 1989 | 10,223,354 | 60% |
| 2015 | 12.634.419 | 63,7% |
| 2019 | 13.728.144 | 70,9% |
| 2021 | 14.133.283 | 74,1% |
| 2022 | 14.285.869 | 74,9% |
| 2023 | 14.705.481 | 77,1% |
| 2025 Estimate | 15.000.000 | 78,5% |
La aceasta se adaugă faptul că populația urbană folosește din ce în ce mai multă apă potabilă, din cauza creșterii nivelului de trai și a conectării rețelelor moderne. În 1990, consumul mediu era de cca 120 l/persoană/zi; în 2024, se apropie de 160 l/persoană/zi în marile orașe.
Securitatea energetică: hidrocentralele pot reduce importurile cu 25%
România a înregistrat în 2024 un import net de circa 3 TWh , un nivel îngrijorător pentru o țară cu potențial hidroelectric mare.
Cele 7 hidrocentrale nefinalizate au:
- putere instalată de 214 MW ,
- pot produce 0,7–1 TWh/an ,
- pot acoperi 15–18% din vârfurile de consum,
- pot reduce importurile nete cu aproximativ 25% considerând importurile anului 2024. .
Asta se traduce în prețuri mai mici la energie cu 3-5%, mai puțină dependență de piețele externe și o mai mare stabilitate a sistemului energetic național.
Cele 7 hidrocentrale ar putea acoperi 15-18% din vârfurile de consum ale României, când prețurile sunt foarte mari.
Schimbările climatice cer infrastructură, nu ezitare
Resursa de apă a României s-a redus de la 2.200 m³/locuitor/an la aproximativ 1.800 m³/locuitor/an în ultimele decenii. În ritmul actual, țara riscă să ajungă sub pragul de stres hidric până în 2050.
Finalizarea hidrocentralelor este una dintre câteva măsuri care combină:
- adaptarea la variabilitatea climatică,
- producerea de energie regenerabilă,
- managementul integrat al resurselor de apă.
România nu mai poate permite să lase la jumătate proiectele care devin tot mai necesare.
| Moldova | Resursă utilizabilă actuală (mld. m³/an) | Cerere actuală (mld. m³/an) |
| 2024 | 6,0 | 1,5 |
| 2050 (previziuni) | 4.2 | 3 |
Ce ar trebui să se întâmple cu hidrocentralele începute de România?
Decizia privind viitorul acestor proiecte trebuie să fie luată de români, în mod informat:
- Finalizarea hidrocentralelor ar aduce energie mai ieftină, mai puține inundații, reducerea lipsei apei pentru populație și agricultură, diminuarea efectului perioadelor de secetă, precum și valorificarea investițiilor deja făcute,
- Oprirea lor ar implica costuri mari de demolare care ar trebui achitate de fiecare român, pierderea producției energetice și menținerea vulnerabilității hidrologice.
Hidrocentralele începute sunt investiții importante, cu beneficii potențiale pentru energie, gestionarea apei și siguranța comunităților, dar și cu responsabilitățile majore privind protecția mediului și respectarea legislației. De aceea, România are nevoie de o hotărâre matură, transparentă și bazată pe date, care să pună în balanță atât interesul public și securitatea energetică, cât și protejarea mediului, astfel încât soluția aleasă să fie cu adevărat în beneficiul cetățenilor și al naturii.
Dumitru Chisăliță
Președintele AEI
